Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for noiembrie 2011

…si bineinteles ca nu imi place. cum de ce? pentru ca eu faceam lucrul ala mai bine, mai repede, mai ieftin, il si promovam, il vindeam, scoteam de 2132132 ori mai mult decat am investit, faceam si pagina de Facebook si adunam milioane de fani, ca Lady Gaga, asa.

Da, asta e atitudinea unor giampilici care, neavand ocupatie, sau fiind prea bine platiti pentru a nu face nimic in corporatia/institutia/firma din care fac parte (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Aș vrea de la început să menționez că ăsta e un post de hater.

Și la mine hater-ismul vine din fapte de zi cu zi. Astăzi a venit din citirea unei recenzii de film. O recenzie atât de slabă, că dacă ar fi să se ia cineva după ea, nu numai că nu ar ști dacă filmul a fost sau nu prost, dar nu ar ști nici dacă actorii așa ar fi trebuit să joace sau dacă de fapt au jucat prost, nu ar ști dacă nu le va plăcea prea mult, sau dacă nu cumva le va plăcea prea puțin. Știu că nu înțelegeți prea multe din asta, și motivul e simplu: am căzut în capcana propriului haterism și am citit așa-zisa recenzie până la ultimul aberism, pardon, aberatie. Ca aberisme scriem noi aici și ne cam place.

Fiind totuși un hater înțelegător, pot să pricep dorința oamenilor de a merge la un film care nu e comedie romantică (unde el și ea, în ciuda tuturor vicisitudinilor ce le stau în cale, ajung la final să fie împreună), dar ceea ce nu pare sa treacă de filtrul gândirii mele aberiste este motivul pentru care vrei să scrii mai apoi despre un film pe care nu l-ai înțeles.

Ori poate că ți-o fi  format profa de română din liceu un tipar de gândire standard, prin care tot ce faci în viața e sa incerci să cauti raspuns la intrebarea „ce a vrut autorul sa spună?”…și învățat fiind cu comentarea operelor lirice, începi și tu să scrii  mai apoi pe blog, ca să arați că ai fost diligent la vârste mai fragede, și că ai luat bacu’ pe bune.

Dragă „recenzor”, revino la comedii romantice! Dramele ți filmele cu substrat psihologic nu-s pentru toată lumea…

Over & hater.

Read Full Post »

Din categoria reclamelor care-i sfâșie sufletul nevricos lui Nea Titi face parte și una la Prostamol sau alt medicament de gen, care zice cam așa: „nu vrei să-ți ajuti partenerul să facă mai ușor față problemelor de prostată?”.

E atâta tandrețe în vocea de la reclamă, încât lui Nea Titi, chiar daca e o femeie singură, i se umezesc instant ochii de mila partenerului potențial. „Ba sigur că vreau să-l ajut! Promit că dacă-i cu probleme o sa-i beau profilactic toată berea și o sa facem cu rândul la mersul la baie, ca să nu se trezească numai el in miezul nopții!”

Read Full Post »

Nea Titi traia in Bucuresti, unde avea un giob si un fel de viata sociala, pe care le vasculariza si le inchega reteaua de metrou a orasului. Stiti cum o zicea Chirila pe aia cu „Te scoli dimineata, te duci la metrou / Voi stiti ce-i acolo, nimic nu e nou”? Nimic nu e nou vreodata la metrou, perfect adevarat. E un truism chiar. E tautologic sau de-a dreptul lapalisian. In timp ce-si inventaria in gand neologismele preferate cu care dadea periodic moarte-n bibilicile (mai mult…)

Read Full Post »

Ascundeți fântânile, pustiiți copiii, otraviți gravidele! A-nviat Matache Măcelaru’! Vă spun sigur, că l-am văzut eu cu ochii mei pe TV-ul meu, între teleshopping și Crimele din Midsomer!

E vinețiu la față, încet in mișcări și cu ochii sticloși și ficși, cum te-ai aștepta de la un zombie, dar partea curioasă e că nu mai are atitudinea aia contondentă, care te făcea să vrei să-i crăpi țeasta și să-ndeși într-ânsa mușchiulet țiganesc și cârnați, „pentru de dimineață”.

Ori au înțeles mezelarii că unul din doi privitori e lovit subit de dambla când dă cu ochii de Nea Matache și-au refăcut spotul din dublele mai blajine trase la filmări, ori lui Nea Titi îi ramasese niste drojdie pe tevaria de la mansardă si i s-a părut numai. Mai privim și revenim.

Read Full Post »

Mă holbam mai adineauri la o foaie pe care am mâzgălit cateva cuvinte. Și atunci mi-a venit un gând în minte: într-a’nâaia ne chinuim să învățăm să scriem frumos, corect, citeț, rotunjim literele, facem bastonașe ca să iasă totul perfect. Și apoi, peste ani și ani ajungem să nu mai înțelegem nici noi ce-am scris.

Iar dacă ai mai făcut și Medicina, situația e și mai nașpa.

Omu’ cât trăiește se nasolește.

Read Full Post »

“Femeile sunt foarte diferite, dar au în comun un singur lucru: Dulcolax!”. Când eram mică, voiam să fiu femeie. Mă încălţam cu pantofii maică-mii, îmi dădeam cu rujul ei, furam baticurile mari ale bunică-mii şi mi le petreceam peste şolduri, închipuindu-mi că am o fustă vaporoasă, înflorată, feminină.

Joaca asta nu mă satisfăcea pe deplin, niciodată nu mă simţeam cu adevărat femeie. (mai mult…)

Read Full Post »

Older Posts »