Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for iunie 2013

Sunt revoltată. Și asta a pornit de la un OOH pe care l-am văzut într-o stație de autobuz.

În primă fază m-a supărat copy-ul foarte prost făcut de o minte luminată pentru înghețata Magnum: „Looks like gold. Tastes so much better.” (mai mult…)

Reclame

Read Full Post »

Nea Titi o arde prin Franţa. Arzând-o prin Franţa, are aceleaşi obiceiuri proaste ca în România. De exemplu să lase televizorul să meargă aşa, în dorul lelii, în timp ce bricolează diverse. În felul ăsta, Titi mai ascultă limba, mai învaţă un cuvânt, mai vede câte o reclamă la un produs sau un serviciu despre care nu auzise acasă, deci face băi de cultură locală, cum ar veni.

Amu’, trebuie spus că Titi o arde printr-un ţinut frâncesc numit Haute Normandie, gard în gard cu Parisul, pe-un picior de plai dichisit şi pitoresc, cu ceva de Anglie rurală în el, chiar cu un  strop de Midsommer Murders în înverşunarea cu care pământenii îşi organizează micile festivităţi şi concursuri de crescut trandafiri. Mai trebuie zis că mai există şi alte ţinuturi în Franţa, care mai de care mai apetisante şi mai pitoreşti. Unul dintre cele mai apetisante şi mai pitoreşti se numeşte Marsilia. Populaţia Marsiliei şi a împrejurimilor e din vremuri străvechi un amestec ameţitor de popoare, limbi, culturi, obiceiuri, religii, supersiţii şi mâncări de peşte.

Ei, revenind la povestea cu televizorul, într-o zi Titi dădu peste un reality show care se numeşte “Les Marseillais à Cancun” şi în care nişte cocalari perfecţi şi nişte prinţese fără cusur – de prin părţile Marsiliei, se înţelege – erau cantonaţi în Mexic unde o ardeau şi ei aiurea, fiind filmaţi non stop. Cu această ocazie, Titi a putut constata că a fi cocalar, indiferent că eşti din Bucureşti, Jersey Shore sau Marseille e un soi de vocaţie universală, nepătată de coloraţii locale: acelaşi bronz excesiv, aceleaşi bulendre stridente şi plasticate, aceleaşi extensii ieftine în coamele fetelor şi aceleaşi freze gay în părul şi-n sprâncenele băieţilor etc. etc.

Dar surpriza absolută, şocul ultim, care i-a înfoiat lui Titi pieptul de mândrie patriotică de stăteau să-i plesnească baierele inimii, a fost când unul dintre băieţi, pe numele lui Antonin, deci prezumabil franţuz, vorbind cu cineva la telefon, a salutat exactamente aşa: “Salut, frate!”. Adică nu “Coucou, mon frère!” sau “Hi, there, bro!” traduse, ci “Salut, frate!” în limba dulce a lui Puya.

Titi crezu întâi că a auzit “dans la bouche”, cum i se întâmplă nu rareori, doar că, în mod excepţional, vorbele tânărului erau scrise pe ecran, fiindcă nu se înţelegea foarte clar tot ce vorbea el în telefon, iar publicul realityfil trebuia să participe la tot. Ei bine, da, la sfârşitul convorbirii purtate într-o franceză mitraliată, băiatul, valabil fiind, băgă din nou un “Salut, fraté!”, transcris frumos pe curat cu o mândreţe de accent ascuţit şi pronunţat sacadat, în patru silabe sonore şi dure, dătăroare de street credibility, cam aşa: “SAH – LOUT, FRA-TEH!”. “Salut, neamule!”, îi răspunse Titi când îşi reveni din uimire şi amândoi continuară să o ardă aiurea, fiecare pe meridianul lui.

Read Full Post »