Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for februarie 2014

…asa canta din toti rarunchii menestrelul hip-hop-pop-salsa-dance-electro-etc. Maitre Gims. Ne-a capiat pe toti, de la Dunare la Sena si din Carpati la Pirinei. Si intr-un interviu de trei secunde l-am auzit spunand ca fascinanta, bantuitoarea, ravasitoarea Bella exista in realitate, dar, evident, nu e fata blonda din videoclip.

Vrand sa ne impartasim si noi din  inefabilul acestei fapturi, ne-am trimis paparazzii in teren si am descoperit-o pe adevarata Bella pe care v-o prezentam in exclusivitate mai jos :

Bella

Sursa informatiei: http://www.salon-agriculture.com/Tout-savoir-sur-le-salon/Qui-est-Bella

Acum, ca misterul a fost devoalat, ne dam seama ca poetul francez de o mare subtilitate intelectuala a ascuns in capodopera sa lirica o multime de indicii, tot asa cum la fel de rafinatul Dan Brown ascunde regulat puzderii de simboluri si arcane in capodoperele Renasterii italiene.

Sa revenim la indiciile lui Gims si sa le extragem, pe rand, din chiar versurile piesei:

„C’etait un phenomene, elle n’etait pas humaine” – asadar, vocea auctoriala ne spune limpede ca Bella nu apartine regnului uman, ceea ce este corect, vacile apartinand regnului animal; atentie, insa, la remarca privind caracterul fenomenal al acestui atasament, care nu este facuta doar de dragul rimei. Nu vrem sa influentam perceptia publicului, asa ca sugeram in treacat ca fenomenul acesta este uneori numit „zoofilie” in literatura de specialitate si trecem mai departe.

„Elle faisait trembler tous les villages”, in traducere „zguduia toate satele” – din nou, indiciul este atat de limpede, incat nu se cere explicat, date fiind cele cateva quintale ale Bellei si mediul rural in care evolueaza aceasta.

Cuvantul  „bête” („prost”) apare de nu mai putin de patru ori in text, lucru de neinteles in contextul unui cantec de dragoste, dar care capata alta dimensiune atunci cand ne gandim ca „bête” inseamna si „vita”.

Conchidem ca acest cantecel in aparenta usurel si stupizel ascunde straturi multiple de semnificatie, din care se degaja un mesaj universal si atemporal, anume ca dragostea adevarata invinge absolut orice obstacole, ingradiri si ingradituri, inclusiv pe cele ale staulului.

 

UPDATE: pentru a facilita verificarea ipotezelor inaintate aici, redam si videoclipul capodoperei, din care extragem inca un indiciu, anume plasarea eroului intr-o arena de corida, aluzie la dimensiunea bovina a erosului gimsian.

Reclame

Read Full Post »

Descoperire socanta a cercetatorilor ivorieni: forumistii romani sunt atinsi in proportie catastrofala de o maladie grava, al carei principal simptom pare sa fie supra-stimularea sistemului nervos, care la omul bolnav devine sistemul extrem de nervos. Pandemia poarta numele temporar de Sindromul convulsiilor paroxiste pe fond culpofobic sau SCPFC.

Culpofobia este teama patologia de a nu fi cumva de vina pentru ceva. Ideea ca ar putea fi mai putin decat ireprosabil arunca individul culpofob intr-o stare de paroxism cu manifestari de delir, cu atat mai misterioasa cu cat potentialul de culpa care declanseaza boala nu este direct asociabil individului bolnav. Primul mecanism de aparare al bolnavului atins de SCPFC este desemnarea instantanee a unui sau mai multor culpofori – purtatorii de vina, asadar – care trebuie sa fie culpabilizabili, nu neaparat culpabili. Culpabilitatea efectiva a culpoforului nu prezinta interes in cadrul tabloului clinic.

Focarele de infectie cu SCPFC sunt nenumarate. Doua cazuri au retinut in mod deosebit atentia cercetatorilor ivorieni. Le vom discuta succint mai jos.

Primul caz este cel al accidentului aviatic din Apuseni. Reactia bolnavilor de SCPFC la stimul a fost instantanee: fumul inca iesea din epava, cand fusese identificata deja o lista exhaustiva de culpofori. Dintre acestia, amintim: STS, IGSU, Romatsa, MAPN, MAI, Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, Palatul Buckingham si Palatul de Clestar, Pentagonul, Hexagonul, Albionul, Kremlinul, Flota Stelara si Telescopul Hubble, Carmen Harra, Mama Omida, salvamontistii, salvamarii, Brigada Diverse, Lizuca si Catelul Patrocle, SMURD-ul si Policlinica pentru Copii din Rosiorii de Vede, medicii specializati in transplanturi, pacientii care au nevoie de transplanturi, fostii pacienti care doneaza organe pentru transplanturi, Emil Boc si Raed Calafat, Mama Natura si Muma Padurii din Apuseni.

Rezumand, acestia sunt culpoforii obisnuiti, cu cateva variatii specifice contextului. Cazul acesta a prezentat, insa, o noutate interesanta: pentru prima oara, mortul n-a mai fost de vina. Dimpotriva, un nou simptom pare sa fi fost descoperit, sub forma eroinomaniei. In concret, in paralel cu localizarea culpoforilor, bolnavul de SCPFC va dezvolta minim unul-doi eroi, in progresie rapida. In cazul acesta, eroul principal a fost pilotul aparatului, lucru interesant prin prisma faptului ca, in calitate de pilot care ar fi putut, eventual, comite o eroare umana si de fost “criminal din Primaverii”, acesta prezenta date excelente pentru a deveni culpofor. Cercetatorii ivorieni cred ca aceasta anomalie trebuie explorata cu maxima atentie, intrucat poate contine cheia pentru intelegerea mecanismului de actiune al virusului SCPFC.

Al doilea caz este prilejuit de catre publicarea pe site-ul Historia.ro a unor fotografii rascolitoare din timpul Pogromului de la Iasi si a articolului insotitor. Lesne de inchipuit, fotografiile prezinta cadavre si oameni pe cale de a deveni cadavre, dimpreuna cu semenii lor vii, bine mersi, care ii ajuta pe primii sa treaca la cele vesnice. Spunem “semenii lor” in sens generic, dar in sens etnic vorbim mai mult despre semenii nostri, intrucat cadavrele proveneau din comunitatea evreiasca, pe cand ucigasii lor au fost romani, cu putin ajutor nemtesc –  se arata in articol.

Reactia subiectilor SCPFC la stimul a fost mai violenta decat in primul caz studiat, pentru ca aici potentialul de culpa atribuibila depaseste de multe ori ordinul de marime al primului caz. Ideea ca si noi, romanii, aceste fapturi de o ospitalitate si un pacifism arhicunoscute, calitati invatate pe dinafara inca de la gradinita si nemaltratate vreodata de vreo adiere critica, noi, urmasii celor mai viteji si mai drepti dintre traci, am putea avea asemenea episoade in trecutul istoric fioros de apropiat se dovedeste un factor de stres deosebit de puternic pentru bolnavul de SCPFC.

Astfel, culpoforii desemnati imediat sunt: sionistii malefici care au inventat pogromul, scuipatorii pe neam si tara care se dedau la defaimarea sublimului si imaculat-conceputului popor roman, evreii care incearca sa faca bani de pe urma propriilor suferinte, care de fapt nici n-au existat, Institutul A.D. Xenopol, nemtii, germanii, rromii, tiganii, Carmen Harra si Emil Boc.

Nu romanii, nu noi, cum noi?!, si in niciun caz Maresalul-scris-cu-M-mare-de-tipar, care de fapt a fost omenos si patriot si s-a impotrivit cat a putut solutiei finale, “care pana la urma nici n-a fost atat de finala” (sic!), si care, cand n-a mai putut sa se impotriveasca, a dat ordin doar sa fie “curatat Iasiul de evrei”. Ordinul, pare-se, a fost interpretat gresit, intrucat el nu se referea propriu-zis la masacrarea evreilor, ci, pesemne, la un program de integrare sociala. Acesta ar fi putut presupune, de exemplu, ca serviciul de salubritate al orasului sa angajeze preponderent cetateni circumcisi, din motive neelucidate inca.

In mod vadit, episoadele psihotice si mania persecutiei care afecteaza comentatorii atinsi intr-un numar zdrobitor de virusul SCPFC   subliniaza etiologia neuro-psihiatrica a bolii. Contactati in legatura cu aceasta descoperire socanta, reprezentantii societatii civile au declarat ca vor initia o petitie pentru ca Fundatia Bill and Melinda Gates sa finanteze cercetarea pentru combaterea teribilei maladii. Pentru ca, pe undeva, e si vina lor. Trebuie sa plateasca pentru ca au facut informatica si, prin extensie, internetul accesibile unor oameni iubitori de pace si de odihna vesnica a mintii, care n-au pus niciodata mana pe arme ca sa cotropeasca ceva, nici macar vreo reduta a bunului-simt.

P.S.: Redactia aberista regreta daca isi dezamageste publicul obisnuit cu subiecte mai usurele, dar a ignora asemenea culmi ale aberantului nu ar fi deontologic. Plus ca nu e vina noastra.

Read Full Post »